- neaóş
- adj. m. (sil. nea-), pl. neaóşi; f. sg. neaóşã, pl. neaóşe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
neaóş
Look at other dictionaries:
neaoş — NEÁOŞ, Ă, neaoşi, e, adj. 1. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s a născut, s a format şi s a dezvoltat pe teritoriul pe care trăieşte şi în prezent; autohton, indigen, băştinaş. [pr.: nea oş] – et. nec. Trimis de claudia, 13.09 … Dicționar Român
getbeget — GET BEGÉT adj. invar. (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoş. – Din tc. cet beced. Trimis de gall, 23.10.2008. Sursa: DEX 98 GETBEGÉT adj. v. adevărat, autentic, curat, neaoş, veritabil. Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Sinonime gét… … Dicționar Român
neaoşism — NEAOŞÍSM, neaoşisme, s.n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendinţă în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice şi populare (rare). [pr.: nea o ] – Neaoş + suf. ism. Trimis de… … Dicționar Român
neaoşist — NEAOŞÍST, Ă, neaoşişti, ste, adj., s.m. 1. adj. Care aparţine neaoşismului (2), privitor la neaoşism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoşisme (1). 2. s.m. Persoană care abuzează de neaoşisme (1) (în vorbire sau în scris). [pr.: nea o ] … Dicționar Român
auş — aúş, aúşi, s.m. (înv.) moş, moşneag Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR aúş ( şi), s.m. – Bătrân, moş, bunic. – Mr. auş. lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auş indică adăugarea unui suf. dim. uş (Candrea Dens., 122;… … Dicționar Român
adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… … Dicționar Român
băştinaş — BĂŞTINÁŞ, Ă, băştinaşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află din moşi strămoşi pe pământul pe care locuieşte; autohton, indigen, aborigen. Baştină + suf. aş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 Băştinaş ≠ venetic Trimis de siveco … Dicționar Român
moşnean — MOŞNEÁN, moşneni, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească), Ţăran liber, posesor în devălmăşie al unei proprietăţi de pământ moştenite de la un străbun comun; moştean, răzeş. 2. (înv.) Moştenitor, succesor. 3. (înv. şi reg.) Băştinaş. – cf. m… … Dicționar Român
moştean — MOŞTEÁN, moşteni, s.m. (înv. şi reg.) Moşnean (1). – cf. m o ş n e a n . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOŞTEÁN adj., s. v. aborigen, autohton, băştinaş, indigen, neaoş, pământean. Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
neaoşim — NEAOŞÍM s. m. 1. cuvânt, expresie cu un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. tendinţă în literatură prin abuzul de neaoşisme. (< neaoş + ism) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
